vineri, 20 februarie 2015

Fiii vostri singuri


Fiii voștri singuri hotărăsc în viață
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii voștri mai târziu învață
Taina ei fierbinte, nobilă şi grea.
Fiii voștri singuri mai târziu, firește,
Işi aleg iubita mângâind-o bland,
Inima lor largă, sinceră-şi rostește
In privința asta cel mai greu cuvânt.
Fiii voștri, însă, trebuie să-nveţe
Din copilărie încă, de la voi
Primele îndemnuri, primele povețe -
Dorul de lumină, scârba de noroi.
Cat sunt fragezi încă, mame, învățați-i
Sa iubească floarea pura din livezi.
Sa iubească-ntinsa mare si Carpații,
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zapezi.
Sufletul să-l aibă neîntinat ca floarea,
Ochii lor sa fie limpezi și curați,
Să nutrească patimi vaste cum e marea
Să înalțe gânduri cât acești Carpați.
Oamenii, din suflet, veșnic sa iubească,
Frați sa-i socotească, simpli și-ntelepţi;
Învățați-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s dușmani oamenilor drepți.
Să iubească versul, să iubească struna
Ce-i curat in lume, ce e nou si viu;
Cat sunt mici sa-nveţe a urî minciuna.
Astea nu se-nvaţă când e prea târziu.
Sa iubească ţara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învățați-i, mame, dragostea de ţară
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.
Ea sa le sclipească-n licărul pupilei,
Sa le crească-n suflet blândă ca un spic.
Sa se teama poate de rusienea zilei
Când ar ști ca tarii nu i-au dat nimic.
Daca toate astea fi-vor învățate,
Restul o sa vina de la sine-apoi
Si-au sa se-mplinească visurile toate
Ce le-ați pus într-inșii, mame scumpe, voi.
Nicolae Labis - Dacă toate acestea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu